Nu de putine ori, ne raportam la arta ca la un limbaj, inzestrand-o pe aceasta cu atributele principale ale unui limbaj, si anume comunicarea si cunoasterea. Fotografia, privita ca un act artistic, devine si ea, in sens larg, mijloc de comunicare si sursa de cunoastere. Fiind indisolubil legat de experienta umana, care se desfasoara in spatiu si timp, orice limbaj, deci si fotografia, trebuie sa poata exprima atat spatiul cat si timpul prin instrumentarul artistic si estetic pe care il are la dispozitie. In fotografia de expresie, demersul narativ lasa locul “demersului atmosferic”, adica unei sume de stari emotionale potential induse privitorului. In aceasta idee, in cadrul acestui workshop, ne propunem sa argumentam pentru o abordare heideggeriana a timpului in fotografia de expresie, in detrimentul abordarilor de tip bergsonian.
